Rose Milligan -”Dust if you must” (Sterge praful daca trebuie)

O poezie minunata - o lectie de viata.

Sterge praful, daca trebuie,

dar oare n-ar fi mai bine

Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,

Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,

Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?

Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,

Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,

Muzica de ascultat si carti de citit,

Prieteni de iubit si viata de trait.

Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo afara,

Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,

O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.

Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.

Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte

Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.

Iar cand va fi sa te duci (si va trebui sa te duci odata si odata),

Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.

Aminteste-ti ca o casa devine un camin

atunci cand poti scrie “Te iubesc” pe mobila.

                        Dust If You Must
                        by Rose Milligan

Dust if you must, but wouldn't it be better

To paint a picture, or write a letter,

Bake a cake, or plant a seed;

Ponder the difference between want and need?

Dust if you must, but there's not much time,

With rivers to swim, and mountains to climb;

Music to hear, and books to read;

Friends to cherish, and life to lead.

Dust if you must, but the world's out there

With the sun in your eyes, and the wind in your hair;

A flutter of snow, a shower of rain,

This day will not come around again.

Dust if you must, but bear in mind,

Old age will come and it's not kind.

And when you go (and go you must)

You, yourself, will make more dust.