duminică, 14 octombrie 2018

Insuficienta renala cronica



Prin insuficiență renală cronică se înțelege incapacitatea rinichilor de a-și asigura funcțiile în urma distrugerii lent progresive a nefronilor.




Cauzele insuficientei renale cronice: 

Afecțiunile care pot determina insuficiența renală cronică sunt numeroase: glomerulonefrite cronice,

  • pielonefrite cronice, 
  • hipertro­fia de prostată, 
  • cancerul de prostată sau cancerul uterin invadant în căile urinare, 
  • litiaza renală bilaterală, 
  • boli metabolice (glomeruloscleroza diabe­tică), 
  • complicațiile renale ale hipertensiunii arteriale, mai ales ale formei maligne a hipertensiunii arteriale, reprezintă de asemenea o cauză impor­tantă a insuficienței renale cronice etc.


Simptome ale insuficientei renale cronice: 

Întrucât reducerea funcțiilor renale este treptată, în evoluția insuficienței renale cronice se disting mai multe stadii evolutive și anume:


1. Stadiul de insuficiență renală cronică compensată deplin, apare când numărul de nefroni funcționali scade până la 50%. Simptomele clinice sunt absente, cu excepția celor ale nefropatiei cauzale. Acest stadiu poate dura mulți ani.

2. Stadiul de insuficiența renală cronică compensată poate dura de ase­menea mulți ani și apare când numărul de nefroni funcționali se reduce la aproximativ 35%. Acestui stadiu i se descriu două subetape: stadiul com­pensat prin poliurie și stadiul compensat prin retenție azotată fixă.


În stadiul de insuficiență renală cronică compensată, rinichii reușesc să mențină homeostazia în limite sensibil normale, inițial prin. poliurie (2-4 l./24 de ore) și ulterior, când nefronii funcționali rămân în procent de 25%, prin retenție azotată fixă (ureea sanguină crește la valori de 60-100 mg.% și rămâne la acest nivel perioade îndelungate, dacă rinichiul nu este supra­solicitat sau dacă nu se ivesc noi agresiuni). Poliuria este însoțită de nicturie, densitatea urinară este scăzută, iar concentrația plasmatică a creatininei crește până la 2-3 mg.%.

În acest stadiu bolnavii se plâng de oboseală, cefalee, scăderea poftei de mâncare. Prezintă o colorație palidă a pielii, polidipsie și poliurie, iar puterea de muncă este ușor scăzută.

Stadiul acesta poate dura mult timp, luni sau ani, dacă bolnavii sunt tra­tați și reduc rația de proteine la 0,5 g/kilocorp.

3. Stadiul de insuficiență renală cronică decompensată apare când nu­mărul de nefroni funcționali scade sub 25% și funcția excretorie renală de­vine deficitară. În acest stadiu persistă inițial poliuria din stadiul precedent, apoi diureza scade treptat (1000-1500 ml. în 24 de ore), cu concentrare sla­bă a substanțelor eliminate. Densitatea urinară este de 1010 (identică cu densitatea urinei primare, identică cu densitatea plasmei deproteinizate), iar în sânge se acumulează lent, dar progresiv, uree și alte substanțe azota­te (creatinină, acid uric).



4. Stadiul final al insuficienței renale cronice (stadiul final de uremie) se instalează când numărul de nefroni funcționali scade sub 10%. Scăderea capacității funcționale renale ca urmare a distrugerii unui număr mare de nefroni, are drept consecință apariția unei tulburări profunde a homeostaziei mediului intern, care duce la comă uremică și moarte.

Simptome ale insuficientei renale cronice decompensate:

În perioada insuficienței renale cronice decompensate, simp­tomatologia clinică constă din apariția de tulburări digestive, cardiovascu­lare, nervoase etc.

Manifestări digestive: anorexie, greață, vărsături, constipație alternând cu diaree, sughiț (uneori foarte supărător), halenă caracteristică (datorită transformării, în salivă, a ureii în amoniac), hematemeză, melenă (datorită ulcerațiilor superficiale de la nivelul stomacului și intestinului).

Manifestări cardiovasculare: hipertensiune arterială (prezentă la 60-80% din bolnavi), tulburări de ritm (tahicardie, aritmii), insuficiență cardiacă.

Manifestări cutanate: colorație galben-murdară a pielii, prurit (senzație de mâncărime la nivelul pielii, care provoacă dorința de a se scărpina), te­gumentele sunt reci și în stadiile finale sunt acoperite cu cristale de uree ca o pudră de zahăr (ureea care se elimină prin sudoare se depune sub formă de cristale atunci când transpirația se usucă).

Manifestări nervoase: cefalee, amețeală, reducerea capacității de con­centrare, somnolență, apatie, dezorientare etc. Pe măsură ce uremia se ac­centuează, starea de conștiență se alterează și se instalează coma uremică.

Alte simptome: anemie, epistaxis, gingivoragii, miros amoniacal al respirației etc. În sânge ureea poate atinge și chiar depăși procentul de 4g. ‰.


Tratamentul insuficientei renale cronice:

Tratamentul trebuie adaptat permanent etapei evolutive în care se află bolnavul.

Se va respecta repausul și regimul alimentar, pentru a cruța la ma­ximum rinichiul insuficient, deoarece, spre deosebire de forma acută, în ca­zul insuficienței renale cronice, importanța primordială revine repausului și regimului alimentar, medicația având numai o acțiune simptomatică.

În stadiul compensat, repausul va fi de 8-10 ore în timpul nopții și de 2-3 ore după masă. În acest fel se realizează o îmbunătățire a stării generale.

În stadiul decompensat este obligatoriu repausul absolut la pat.

Regimul alimentar are o valoare deosebită atât în vederea cruțării func­ției renale restante, cât și pentru corectarea tulburărilor hidroelectrolitice.

În stadiul compensat, se recomandă un regim alimentar echilibrat (în ceea ce privește principiile alimentare) și normocaloric (2000-3000 calo­rii pe zi).

Asigurarea rației alimentare se realizează prin glucide și lipide, deoarece excesul de proteine este nefavorabil, întrucât nu cruță capacita­tea renală de excreție restantă. De aceea regimul alimentar va fi moderat hipoproteic (1 g. proteine/kilocorp).

Pentru a stabili practic rația de protei­ne, amintim că 5 g. proteine se găsesc într-un ou, 25 g. came, 35 g. brânză, 150 g. lapte. Se administrează proteine cu valoare biologică crescută (ou, lapte, brânză, pește).

Dintre glucide, vor predomina: zahărul, dulceața, gemul, mierea, fruc­tele, legumele verzi, cartofii.

Se folosesc lipide ușor emulsionabile: ulei vegetal, unt, smântână, frișcă.

Cantitatea de apă permisă va fi cvasinormală (1500-2000 ml./zi), pentru a asigura eliminarea, în condiții cât mai bune, a produselor de excreție.

În stadiul de insuficiență renală decompensată, regimul alimentar va fi normocaloric, hipoproteic (0,75-0,50 g. proteine/kilocorp/zi și chiar mai puțin), normolipidic (50 g. lipide/zi) și hiperglucidic.

Lichidele se administrează în funcție de diureza din ziua precedentă și de pierderile de apă prin vărsături și/sau diaree. Sarea din alimentație va fi redusă până la 2 g./zi sau mai puțin la bolnavii cu edeme, hipertensiune ar­terială sau insuficiență cardiacă.

Tratamentul medicamentos urmărește corectarea tulburărilor electroli­tice, tratamentul tulburărilor digestive, respiratorii, cardiovasculare etc.

Când tratamentul dietetic și medicamentos al insuficienței renale croni­ce devine insuficient pentru menținerea în viață a bolnavilor, intră în dis­cuție oportunitatea aplicării metodelor de epurație extrarenală și a trans­plantului renal.

Sfaturi pentru regimul alimentar il gasiti  dand click  AICI

Hemodializa urmărește suplinirea funcției renale și prin aceasta menți­nerea homeostaziei cât mai aproape de normal. Hemodializa se efectuează de 2-3 ori pe săptămână, după necesitate, cu ajutorul rinichiului artificial, asigurându-se supraviețuiri pe perioade de timp îndelungate, bolnavii pu­tând fi redați și activității sociale.






Transplantul de rinichi se practică astăzi pe o scară largă, cu rezultate satisfăcătoare.

Sursa:
,,Teologie și medicină pentru familie, Dr. George Stan



Aveti grija de voi si de sanatatea voastra!